Anexă la scrisoarea adresată Colegiului şi preşedinţilor instituţiilor UE

Douăsprezece principii esenţiale care trebuie să reglementeze politicile referitoare la controlul timpului de lucru, la mobilitatea personalului şi la incompetenţa profesională

Referitor la mobilitate

(1) Garantarea faptului că politicile privind mobilitatea permit acumularea cunoştinţelor şi competențelor necesare pentru a asigura dezvoltarea rolului politic al instituţiilor şi exprimarea deplină a dreptului de iniţiativă al Comisiei.

Referitor la controlul timpului de lucru

(2) Bazarea controlului timpului de lucru pe încrederea între colegi şi pe responsabilitatea managerială a şefilor de echipă, evitând riscurile de control arbitrar şi excesiv.

(3) Evitarea recurgerii la controlul electronic sistematic, neadecvat modurilor de lucru flexibile ale unei organizaţii dinamice şi moderne, cu responsabilităţi politice, dincolo de rolul său administrativ.

Referitor la procedurile legate de incompetenţa profesională

(4) Promovarea unui diagnostic timpuriu care să permită evitarea situaţiilor de incompetenţă şi limitarea sancţiunilor care afectează carierele exclusiv la cazurile grave și cuantificabile.

(5) Garantarea faptului că diagnosticul de incompetenţă nu poate viza decât elemente deja comunicate în cursul stabilirii evaluării şi pentru care persoana în cauză trebuie să fi fost în măsură să reacţioneze, să progreseze şi să beneficieze de îndrumare.

(6) Restrângerea, cu excepţii justificate, a diagnosticului de incompetenţă la persoanele care nu au fost recunoscute pentru calităţile lor profesionale prin promovări. Orice alt tip de incompetenţă este de asemenea consecinţa unei orientări necorespunzătoare a carierelor sau o administrare necorespunzătoare a serviciului.

(7) Tratarea incompetenţei într-o manieră specifică evaluării anuale clasice atât în ceea ce priveşte procedura, cât şi conţinutul, şi garantarea faptului că toate deciziile finale sunt luate de către un comitet în care reprezentanţii personalului reprezintă jumătate din numărul membrilor (comitet paritar).

(8) Garantarea faptului că persoana care introduce procedura detaliază motivările care trebuie prezentate comitetului paritar.

(9) Luarea în considerare a parcursului profesional al persoanei vizate. Opinia unei singure persoane nu trebuie să poată aduce în discuţie cariera unei persoane: acest lucru înseamnă a induce un grad ridicat de incertitudine, prin concentrarea pe o dezvoltare negativă. Se recomandă să se permită ca ponderea pozitivă a unei cariere bine dirijate să poată fi luată în considerare.

(10) Permiterea luării în considerare a opiniei colegilor, la solicitarea persoanei vizate.

(11) Prevederea unei monitorizări a procedurilor stabilite, formarea şi conştientizarea evaluatorilor cu privire la responsabilitatea lor, cu scopul de a se evita abuzurile.

(12) Garantarea faptului că o persoană care s-a confruntat cu o problemă nu poate fi urmărită întreaga carieră din acest motiv. Urmele nu trebuie să mai fi accesibile managerilor direcţi după luarea și aplicarea sancţiunii. Informaţia trebuie să dispară complet din dosar după un termen rezonabil.

Aceste douăsprezece principii sunt încă în curs de dezbatere de către membrii EU Staff for Europe, în funcţie de progresele înregistrate